M-am bucurat de lumea subacvatică liniștită peste 7 ani fără a le simți lipsa. Iar acum, după ce am început să le folosesc, le înțeleg rostul. În primul rănd îmi permit să fiu mai eficientă în apă. Nu mai am nevoie să folosesc mâinile deloc. Îmi oferă o propulsie considerabilă. Iar în caz că suntem prinși de un curent, labele de înot ne pot salva viața.
Sunt fascinată de punctele de vedere. Uitându-mă în spate, în trecutul meu personal, cred că m-am născut cu această dorință, de a încerca să cuprind cât mai multe din… infinit. După ani de căutări, observații și explorări, îmi dau seama că oricât aș încerca, nu voi putea să le cuprind pe toate. Ce pot face, în schimb, e să mă joc cu ele.
Atunci când faci explorări subacvatice ar trebui să fii conștient(ă) și de aceste pericole în mare. Citind acest articol, vei ști și cum să le eviți…
Arheologia subacvatică a apărut relativ recent în România. Acum cca. 50 de ani, comandorul Constantin Scarlat a încercat să găsească, să analizeze și să înregistreze artefacte găsite pe sub apă în zona portului de la Mangalia, a portului antic și în zona inundată a Callatisului. A desenat schițe și a încercat să înființeze un birou de arheologie subacvatică. Activitatea însă i-a fost întreruptă.
După anii ’30, țări ca Statele Unite, UK, China, Spania și Japonia au acceptat această nouă dorință omenească. Ba mai mult, liderii organizațiilor de turism folosesc cu brio posibilitatea căsătoriilor subacvatice atrăgând tineri dornici de o experiență extravagantă în cea mai importantă zi din viața lor. Locurile unde relațiile romantice sunt oficializate au fost deja amenajate cu decoruri specifice nunții. Au fost construite capele subacvatice iar pernița pentru inele a fost înlocuită cu o cochilie de scoică.
După șocul inițial pe care îl poți simți după ce deschizi ochii pentru prima dată într-o lume diferită de cea cu care te-ai obișnuit, începi să observi lumea subacvatică cu adevărat și niciodată pe toată deodată. Fiecare explorare vine cu ceva nou.
Strâng, verific și prezint informații. E darul meu și mă bucur să îl dăruiesc. Sper ca informațiile pe care le găsiți aici să fie opțiuni practice pentru oricine își dorește să vadă, să cunoască, să se bucure de lumea subacvatică (și nu numai).
Din păcate, nu toate apele sunt curate. Ba dimpotrivă! Problema poluării e majoră! Consumul de plastic a ajuns la cote alarmante. Și mare parte din el ajunge… în apă. Apa, printre cele mai de preț resurse de care avem nevoie să supraviețuim. Ești 70% apă. E nevoie să bei zilnic (cel puțin 2 l de) apă ca să funcționezi optim. Ce bună e o gură de apă curată de izvor (insipidă, incoloră și inodoră), cu atât mai mult dacă îți e sete. Și nu știu cu ce argumente în plus aș putea veni astfel încât să conțientizăm cât de important e să avem grijă de ea. De apa cea de toate zilele.
De câte ori nu am auzit în copilărie că e mai bine să învăț din greșelile altora… Dar până să învăț din ele trebuie să le cunosc. Și cum am început să practic sporturile subacvatice pe cont propriu, fără să citesc prea multe despre asta, am făcut de-a lungul timpului greșeli care mi-au umbrit experiența. Îți scriu cele mai frecvente 5 greșeli de începător în diving (le-am bifat pe toate) tocmai ca să le eviți și să te poți bucura la maxim de #explorările subacvatice.
Așadar, recomandate ca fiind cele mai bune locuri de snorkeling avem următoarele (după experiență îmi propun să le fac și un top). Evident, ca recomandare generală avem prezența rocilor. Am mai scris că peștilor le place lângă roci și corali pentru că acolo își găsesc hrana.
Așadar, diving-ul e all seasons, nu doar pe timp de vară, cum ar putea crede unii, și pentru orice tip de apă, nu doar pentru litoral. Centre de scufundări pot fi găsite
Să fii mamă sub apă nu e mai ușor. Înconjurate de tot felul de pericole, cu un instinct care depășește orice rațiune, mamele din adâncuri au dezvoltat strategii uimitoare de protecție a pruncilor iar uneori prețul plătit pentru perpetuarea speciei e propria moarte. Citiți mai jos despre 5 super-mame din lumea subacvatică și stilul lor de parenting.
Mai mult sau mai puțin ciudat, în funcție de cine judecă situația, regnul animal are câteva specii care par a fi descoperit acea iubire eternă după care tânjim cu toții. Ca o metaforă aș spune că Sf. Valentin se sărbătorește și sub apă…
De-a lungul timpului am întâmpinat situații înfricoșătoare în sesiunile noastre de snorkeling. În cele ce urmează am să împărtășesc cu tine câteva sfaturi pentru snorkeling care te-ar putea ajuta…
Am primit întrebarea “Ce îmi trebuie pentru snorkeling?” de la mai multe persoane care aveau în plan explorări subacvatice cu ajutorul acestui sport. Aș vrea să răspund aici, punctual la această întrebare, pentru toți cei care sunt la început într-ale snorkelingului.
Dacă până acum nu ai mai făcut scufundări subacvatice în Marea Neagră, acest articol îți va arăta trei locuri interesante cu care să începi…
Explorările sunt o tradiție în familia Cousteau. În 1963, Jacques Cousteau a stabilit un record mondial după 30 de zile locuite sub apă. Un laborator subacvatic fusese scufundat în Marea Roșie.
Printre peștii interesanți de care ne-am bucurat în Marea Roșie sunt și peștii-papagal. Mai puțin cunoscut decât rechinii, pisicile de mare, delfinii sau chiar anemonele, peștele papagal a strârnit interesul comunității Barca lui Zoe, așa că am decis să investigăm animalul și să tragem niște concluzii. Cred că merită citit până la sfărșit.
“Ne-a plăcut atât de mult încât mai mergem o dată și în Martie!” Sună familiar. Și nouă ne-a plăcut atât de mult încât mergem și în Martie. Cele patru zile din Noiembrie ni s-au părut prea puțin. Așa că explorarea din Martie am pregătit-o pentru 7 zile și include o excursie de 1 zi la Marea Moartă.
Cousteau și Schwarzenegger se scufundă în adâncul oceanului și aduc la suprafață un festin de imagini și informații despre lumea subacvatică.
